Sunt tare tristă de câteva zile… şi cred că va dura cam toată săptămâna, cel puţin. Pe lângă faptul că mă deprimă programul de noapte căruia trebuie să îi fac faţă, mă rod tot felul de gânduri, unele tâmpite, altele enervante, altele… well… ambele.
Sunt între un mare ciocan şi o mare nicovală, am senzaţia că orice decizie aş lua, e cea greşită. Şi asta pentru că chiar aşa e. Orice decizie în perioada şi privinţa asta is bound to fail. Nu pot să las ieri-ul pentru mâine şi nici nu pot să trec la mâine fără să mă gândesc la ieri, aşa că sunt într-un perpetuu Azi trist. Poate am ascendent în balanţă. Sau poate unele lucruri chiar nu ar trebui să existe, să se întâmple. Sau poate o iau iarăşi razna cum fac eu de obicei…
La dracu’ cu toate ambalajele de prost gust, gen „etichetă” şi mi-e jenă să zic aia sau ailaltă… Sau nu? Oare chiar ne ajută fake-urile astea de societate? Ne ajută să ce? Să fim parte din ea, să nu ne simţim înlăturaţi, etc, etc, etc. Oricum ne simţim înlăturaţi, oricum faptul că suntem parte din ea e o mare minciună, oricum nimeni nu mai înţelege ce scriu eu aici şi nu-şi mai dă interesul ca pe vremuri, când aveam poveşti cretine despre căpşuni uscate, aşa că… pentru ce mai scriu?

It’s a joke. It’s all a joke.

Reclame