Valurile Dunarii, ale Rinului, ale Mainului, cateodata chiar ale Amstelului m-au adus pe aripi de Wizzair inapoi. Dupa ce am lenevit o vreme destul de indelungata, mi-am dat seama ca ar fi cazul sa revenim la behaielile de dinainte de plecare.
Bine v-am regasit, ba! Ce drac ziceti ca mai faceti?!
Nu pot sa zic ca mi-a fost dor de imputziciunea asta de tzara, nici de felul in care se traieste, dar intr-adevar, mi-a fost dor de nishte oameni, de nishte chitareli, de nishte beri cum numai p-aici se pot bea in halul si la pretzul asta.
Sincer, deja din a doua zi m-am plictisit si am vrut inapoie pe bampor. Nu mai pot sa dorm calumea daca nu ma leagana vasul, daca nu se izbeste de peretii ecluzelor, daca nu-mi fura ursuletzul plapuma sau daca nu-mi sforaie in urechi :) Ce-i drept, am dat de dracu’, la modul pozitiv. Serios ca nu mai pot sa adorm daca nu am cei aproape 2 metri de kuschel langa mine.
Hai sa nu intram in detalii.
Vreau inapoi pe vapor.
In fine.
Am gasit cel mai misto job pe care l-am avut vreodata si imi dau seama ce gasca am fost acu’ un an cand m-au cerut astia sa ma duc si am zis ca nu. Ca-mi trebuia mie Cluj si un om. Ca sa nu mai zic ce inseamna unom pe maghiara :) )
Dar lasa ca bine-i si ashe rau, everything happens for a reason.
Deci, de acum ceva vreme o sa stau pe meleaguri mioritice, o sa astept si o sa ma plimb de aiurea, ca deh. Ce sa si faci!

Hai sa bem, ba!
\m/